În urmă cu două zile, Senatul a adoptat un proiect de lege ce are ca scop modificarea legii educației pentru a interzice referirea la identitatea de gen în şcoli, universităţi, în toate spaţiile destinate educaţiei și formării profesionale. Într-un amendament la acest proiect este menționat că ar trebui interzise “activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Proiectul de lege a fost inițiat de senatorii PMP Vasile-Cristian Lungu și Emil-Marius Pașcan, amendamentul referitor la identitatea de gen aparținându-i lui Lungu, absolvent al Seminarului Teologic din Zalău și licențiat apoi în Psihologie Specială în SUA, la Loyola University. PSD a susținut inițiativa, PNL s-a abținut votului, iar USR a votat împotrivă.
Dacă va fi adoptată, această lege va avea implicații majore, atât asupra mediului academic, cât și asupra membrilor comunității LGBT+ și asociațiilor non-guvernamentale a căror activitate se centrează exclusiv sau parțial asupra apărării si promovării drepturilor omului.
Înainte de a analiza potențialele consecințe pe care adoptarea acestei legi le-ar avea asupra grupurilor anterior amintite, este necesar să înțelegem ce este, de fapt, genul.
În opinia celor doi senatori, genul ar trebui să fie înțeles strict ca sex biologic, dar nenumărate studii îi contrazic. Construcția de gen este o teorie sociologică referitoare la originile culturale, manifestările și mecanismele genului, înțeles ca un status social dobândit. Fiind un status social, acest lucru presupune că genului i se atribuie roluri, îndatoriri și norme de comportament în funcție de contextul în care se află un individ care are genul respectiv. De exemplu, se așteaptă de la o persoană de gen feminin să poarte rochii, să prefere culori calde, să fie blândă și să știe în mod instinctiv cum să aibă grijă de cei din jur. Pentru că acestea sunt caracteristici pe care societatea le atribuie genului feminin, iar atunci când aceasta se comportă întocmai, ea respectă rolul de gen atribuit.
Toate aceste norme și caracteristici de gen se învață încă din copilărie printr-un proces denumit socializare care, tot în studiile sociologice, este considerată drept un proces de transmitere şi asimilare a sistemului de modele culturale, de norme şi valori, de cunoştinţe şi atitudini dezirabile social. Socializarea este continuă, mai ales atunci când vorbim despre gen, începând cu hainele copiilor și aspectul lor fizic (fustă versus pantaloni, păr lung versus păr scurt), jucăriile lor (păpuși versus mașinuțe sau roboței, seturi care imită ustensilele pentru gătit versus cele care imită uneltele pentru reparații) și ajungând până la vârsta adultă, când anumite slujbe sunt considerate tipic feminine (învățătoare, asistentă, bonă) sau masculine (tâmplar, constructor, om de afaceri). Inclusiv în viața intimă și de familie rolurile de gen au o componentă importantă, considerându-se că mamele sunt cele care știu să aibă în mod instinctiv grijă de copiii lor sau că ele ar trebui să fie cele care păstrează curățenia în casă, în timp ce rolul tatălui este cel de a asigura veniturile familiei. Însa pe baza acestor modele de a percepe genul se nasc stereotipurile de gen, adică moduri simpliste prin care presupunem că membrii aceluiași grup împărtășesc același set de caracteristici pe baza unui criteriu perceput, în cazul de față, genul.
Genul nu este un lucru fix, iar istoria ne-a demonstrat acest lucru. De exemplu, rozul a fost o culoare masculină până la începutul secolului XX, în timp ce albastrul era o culoare feminină, iar tocurile au fost inventate în secolul X și erau destinate bărbaților.
Genul diferă de orientarea sexuală și de sexul biologic. Orientarea sexuală reprezintă atracția înnascută față de alte persoane, fie la nivel emoțional, romantic sau sexual. Sexul biologic reprezintă totalitatea caracteristicilor sexuale primare (organe sexuale) și secundare (pilozitatea, forța fizică și distribuția țesutului adipos la nivelul corpului, dezvoltarea glandelor mamare etc.).
De asemenea, identitatea de gen reprezintă concepția individului față de propriul gen și recunoașterea sinelui ca aparținând genului feminin, masculin, unui amestec dintre acestea două sau niciunuia. Aceasta poate să fie identică sau diferită față de sexul biologic. Expresia de gen este aspectul exten prin care o persoană își exprimă genul (haine, accesorii, comportament, tunsoare, voce etc).
Probabil este remarcabilă binaritatea genului (adică feminin și masculin), însă având în vedere că genul este o construcție socială, inclusiv această binaritate este, la rândul ei, o construcție socială. Există persoane care se identifică cu genul și sexul care i-au fost atribuite la naștere (o persoană cu organe sexuale feminine care se identifică drept femeie) sau nu. Dar oamenii se pot identifica, după cum am spus, fie drept genul opus, fie o combinație între amândouă sau nici unul. În primul caz, vorbim despre persoanele transgender, în al doilea, despre persoanele gender-fluid, iar în cel de-al treilea, despre persoanele non-binare sau agender. Însa termenul transgender este utilizat ca un termen-umbrelă, adică un termen utilizat pentru a acoperi o categorie largă și diversă de persoane.
Este evident ce efecte ar putea sa aibă adoptarea acestei legi asupra persoanelor transgender. Întreaga lor identitate ar fi negată, iar ele ar deveni și mai vulnerabile în societate și în fața legii, deoarece adesea, procesul de tranziție durează ani de zile. În această perioadă, persoana este expusă celor din jur, care observă direct sau indirect procesul, fie la școală, la locul de muncă sau în grupurile și organizațiile din care aceasta face parte. Tranziția persoanelor trans (deși nu obligatorie, fiind o decizie care depinde de la o persoana la alta) este o realitate care presupune mai mult decât o schimbare a stilului vestimentar. Ea include procese legale și medicale (schimbarea numelui și a genului în documentele oficiale, schimbare de sex), dar și sociale (utilizarea unui pronume care să fie în concordanță cu genul asumat, nu atribuit la naștere), care ar face imposibilă lipsa menționării identității de gen în spațiile amintite de lege.
În ceea ce privește instituțiile de învățământ, interdicția propusă de legea 87/17.02.2020 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 ar scoate în afara legii toate cadrele didactice, consilierii școlari, cadrele universitare care discută despre identitatea de gen în cadrul cursurilor lor. Ar mai fi afectați asistenții sociali, medicii, formatorii profesionali din cadrul instituțiilor de stat. Mediul academic este profund afectat de propunerile prezentate în această lege, întrucat ea ar încălca libertatea academică și autonomia universitară, care este garantată prin Constituție (art.32, aliniatul 6). Conținutul legii reprezintă și o încălcare flagrantă a libertății de gândire și de conștiință (art.29 din Constituție) și contravine inclusiv normelor și principiilor de organizare internă a universităților. De exemplu, Universitatea din București este organizată și funcționează în baza următoarelor principii: ‘’(…) principiul autonomiei universitare, principiul libertăţii academice, , principiul răspunderii publice, principiul incluziunii sociale, principiul respectării drepturilor şi libertăţilor membrilor comunităţii academice, principiul independenţei faţă de ideologii, religii, doctrine şi partide politice.’’ (Art. 3 din Carta Universității din București).
Nu numai că legea respectivă nu respectă principiile constituționale, dar ea contravine și prevederilor tratatelor și convențiilor pe care România le-a semnat și ratificat și care, conform normelor de drept internațional, au o fortă juridică superioară normelor de drept intern. Printre aceste documente juridice se numără Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția de la Istanbul, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
În cazul ONG-urilor, ele nu și-ar mai putea desfășura activitățile, care de multe ori suplinesc roluri și acțiuni pe care statul însuși nu le îndeplinește pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Cele mai afectate ar fi organizațiile și asociațiile care apără și promovează drepturile minorităților sexuale și de gen, urmate de cele care militează pentru drepturile femeilor. Educația de gen are efecte pozitive inclusiv asupra femeilor și bărbaților cisgender (care se identifică genului și sexului biologic atribuit la naștere) deoarece, fiind educați despre rolurile și stereotipurile de gen, aceștia ar învăța cum să combată inclusiv violența de gen (fizică, verbală, sexuală, psihologică) și masculinitatea toxică. Fenomene de acest gen se nasc din cauza percepțiilor greșite asupra genului și asupra rolurilor pe care indivizii care aparțin unui anumit gen trebuie să le îndeplinească, asupra raporturilor de putere dintre genuri și a manifestărilor respectivelor raporturi în diverse circumstanțe.
Mai mulți actori din mediul asociativ, din spațiul academic, dar și politic, au condamnat adoptarea acestei legi. De asemenea, membrii Asociației MozaiQ au inițiat o petiție adresată președintelui Klaus Iohannis, prin care îî cer să respingă semnarea textului legislativ respectiv. Până la momentul actual petiția a strâns aproximativ 40.000 de semnături.
Surse
Linda L. Lindsey, “The sociology of gender”, Gender roles: a sociological perspective, 2015, https://web.archive.org/web/20150924070249/http://www.pearsonhighered.com/assets/hip/us/hip_us_pearsonhighered/samplechapter/0132448300.pdf
Business Insider, Pink used to be a boy’s colour and blue a girl’s – here’s why it all changed, https://www.businessinsider.com/pink-used-to-be-boys-colour-and-blue-girls-heres-why-that-changed-2017-10
Google Arts and Culture, The High-Life: A History of Men in Heels, https://artsandculture.google.com/story/the-high-life-a-history-of-men-in-heels/iQJCgMgwSKV5Kw
Asociația Americană de Psihologie, https://www.apa.org/pi/lgbt/resources/sexuality-definitions.pdf
Declarația Universală a Drepturilor Omului, https://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/
Convenția de la Istanbul, https://rm.coe.int/168046253e
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF
Constituția României, http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba32, https://www.constitutiaromaniei.ro/art-29-libertatea-constiintei/
Carta Universității din București, https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/CARTA-UB.pdf