La inceputul lunii aprilie, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost modificată, prin cuprinsul articolului 46, alienatul (3), stipulându-se că “organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale și (…) instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei trebuie să ia toate măsurile necesare pentru „derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”. Cuprinsul respectivului articol face referire și la “programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor psiho-emoţionale, a competenţelor sociale şi interpersonale”.
Ulterior, legislația privind educația sexuală în școli a fost modificată în Comisia de Muncă a Camerei Deputaților printr-un amendament susținut de parlamentari PSD și PNL, prin care denumirea de “educație sexuală’’ este înlocuită cu “educație sanitară’’, iar elevii ar lua parte la aceste ore numai cu acordul părinților.
Introducerea orelor de educație sexuală în școli ar fi putut fi un răspuns important la o serie de probleme cu care populația tânără a României se confruntă. Una dintre ele, probabil cea mai des invocată în spațiul public, este cea a mamelor minore. Un raport al organizației Salvați Copiii arată că, în anul 2019, dintre adolescentele-mame cu vârsta sub 19 ani, 12.906 erau la prima naștere, 3.657 la a doua, 673 la a treia, 63 la a patra, șapte la a cincea și una la a șasea naștere. Din 674 de copii născuți de mame mai tinere de 15 ani, doar 79 aveau tați mai tineri de 20 de ani. În ceea ce privește mamele cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, din 17.307 de copii, doar 2.120 au tatăl sub 20 de ani, existând situații în care tatăl avea și peste 65 de ani. Cele mai multe mame adolescente sunt din mediul rural, 65% dintre cele sub 15 ani și 67% dintre cele cu vârsta între 15 și 19 ani.
Decidenții politici sunt perfect îndreptățiți să atragă atenția, pe lângă problema mamelor minore, și asupra prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală. Datele furnizate de Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS) pentru anul 2018, arată faptul că, în România, numărul persoanelor de sex masculin infectate cu HIV/SIDA și care au peste 15 ani era aproximativ 11 000, iar cel al persoanelor de sex feminin infectate cu același virus și care se încadrau în aceeași categorie de vârstă era de aproximativ 6500.
Însă educația sexuală nu este menită să educe copiii și tinerii numai cu privire la aceste două lucruri. De fapt, educația sexuală presupune învățarea despre aspectele cognitive, emoționale, sociale, interactive și fizice ale sexualității. Statele care au introdus deja cursuri de educație sexuală în școli, au avut în vedere abordarea acestei teme într-o manieră cât mai comprehensivă, adecvând conținutul pentru fiecare dintre grupele de vârstă ale elevilor. De exemplu, în Portugalia, acest tip de informație este oferită inclusiv copiilor de 5 ani (aceștia învățând despre diferențele fizice dintre fetițe și baieței, în ce context este bine sau nu să lase un adult să îi atingă și cum să aibă grija de propria igienă), iar în state ca Italia, Spania sau Cipru, educația sexuală începe de la 14 ani.
Indiferent de vârsta copilului, conform Ghidului tehnic internațional pentru educație sexuală emis de UNESCO, în conformitate cu Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă 2030, educația sexuală comprehensivă trebuie să îndeplinească următoarele criterii: să respecte acuratețea științifică, să fie corespunzătoare cu vârsta, să fie continuă, să fie predată pe baza unei programe, să fie ușor de înțeles, să se bazeze pe o abordare ce ține de drepturile omului, să se bazeze pe egalitatea de gen, să fie adaptată culturii și mediului în care este predată, să îi ajute pe copii să ia deciziile cele mai bune pentru sănătatea lor.
În ceea ce privește sarcinile și maternitatea, accentul ar trebui pus nu numai pe transformările fizice și psihologice prin care trece o gravidă, ci elevii ar trebui să afle și despre metodele contraceptive, în ce măsură acestea sunt accesibile, care sunt riscurile și avantajele fiecăreia dintre aceste metode. De asemenea, elevii ar trebui să afle și de ce avorturile care nu au loc sub supravegherea unui cadru medical pot pune în pericol viața mamelor și care sunt drepturile lor ca paciente. Referitor la bolile cu transmitere sexuală, accentul ar trebui pus pe prevenție, dar în același timp, miturile despre anumite boli precum HIV-SIDA sau herpesul ar trebui să fie demontate, iar programa să fie adaptată tuturor persoanelor, indiferent de orientarea sexuală.
Educația sexuală de calitate ar trebui să ofere informații și despre menstruație și de ce aceasta este un proces normal, despre schimbările prin care tinerii trec începând cu pubertatea, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, despre sexualitate și de ce nu este rușinos să avem nevoi și dorințe sexuale. Ar trebui incluse informații și despre orientare sexuală și de ce nu este bine să discriminăm, despre inegalitățile de gen și cum afectează acestea raportul dintre parteneri, despre dizabilități, identitate de gen, despre consimțământ și comportamente sexuale pozitive, bazate pe respect reciproc și înțelegere.
O componentă importantă, pe care mulți tind să o uite, este influența pe care aplicațiile de social media și accesul la Internet o au asupra tinerilor. În acest sens, ei ar trebui să distingă între comportamente în mediul online dezirabile și cele indezirabile și efectele pe care acestea le pot avea în viața reală. De exemplu, să fie conștienți de riscurile pe care le presupune furnizarea de materiale cu conținut sexual către necunoscuți sau de faptul că, de cele mai multe ori, comportamentul sexual prezentat în materialele pornografice nu îl reflectă pe cel din situațiile intime cele mai frecvente. De asemenea, este bine ca elevii să fie informați despre ce înseamnă cyberbullying-ul și formele pe care acesta le poate lua în acest context și cum să se ferească de ele, cea mai des întâlnită formă fiind așa-numitul revenge porn.
Argumentele împotriva educației sexuale în școli au atât o componentă religioasă, cât și socială. Printre cele mai frecvente se numără faptul că părinții sunt cei care ar trebui, în mod normal, să îi educe pe copiii lor cu privire la acest subiect și faptul că sexualitatea este văzută ca un păcat sau ca o greșeală, atâta timp cât nu implică procrearea, optându-se pentru abstinență.
În primul rând, educația sexuală formală trebuie înțeleasă atât ca o completare pentru cea informală, dar și ca o sursă primară pentru elevi ai căror părinți refuză să discute despre acest subiect, pentru elevii care nu au părinți sau cărora le-au fost transmise informații eronate. În acest sens, standardele pentru educația sexuală în Europa, emise de Biroul Regional OMS pentru Europa și BZgA menționează necesitatea educației sexuale formale și informale, deoarece tinerii au nevoie de dragoste, spațiu și sprijin din mediul social în care trăiesc ca să-și formeze identitatea sexuală, dar și de anumite cunoștințe, cât mai corecte.
În ceea ce privește abstinența, cu toții avem dreptul să o practicăm, dar trebuie să fie decizia noastră, nu să rezulte în urma presiunilor din partea familiei sau a comunității din care facem parte. Totuși, persoanele abstinente pot dezvolta o atitudine negativă față de activitatea sexuală în general, pe care să o perpetueze ulterior, ceea ce duce la refuzul de a se informa cu privire la diverse teme, precum metodele contraceptive, considerate irelevante, din moment ce raportul sexual se presupune că are loc cu un singur partener. Ba mai mult, în mod indirect, se perpetuează stereotipuri de gen (de exemplu, fetele respectabile trebuie să fie virgine cel puțin până la vârsta majoratului) și se stigmatizează persoane din diverse categorii, în special când discutăm despre abstinența pre-maritală, cum ar fi mamele tinere sau singure.
Așadar, educația sexuală are rolul de a informa elevii cu privire la diverse riscuri pe care activitatea sexuală le presupune, dar și de a pregăti tineri care își înțeleg și respectă propriul corp și pe al celor din jur și care iau decizii cu privire la acesta în cunoștință de cauză. Fie că vorbim despre copii sub 10 ani sau de adolescenți în pragul maturității, educația sexuală ne poate ajuta să cultivăm încrederea de sine și o atitudine pozitivă față de fenome, transformări și practici firești, în funcție de segmentul de vârstă din care elevii fac parte.
Educația sexuală nu învață copiii și tinerii cum să facă sex, conceptele-cheie propuse de OMS fiind relațiile cu cei din jur, valori și cultură, genul, violența, skill-uri pentru sănătate și bunăstare corporală, corpul și dezvoltarea umană, sexualitate și comportament sexual, sănătate sexuală și reproductivă. În schimb, fără această educație, tinerii sunt mai expuși conținutului cu caracter explicit din mediile online, care adesea reflectă standarde și valori dăunătoare. De ce și cum anume vom afla împreună în următorul articol.
Surse:
Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2019/pr119_19_(1).pdf
Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, https://www.senat.ro/legis/PDF/2019/19L318FG.PDF
Salvați Copiii, “Cele mai multe mame adolescente sunt din mediul rural – 65% dintre cele sub 15 ani și 67% dintre cele cu vârsta între 15 și 19 ani”, 2019, https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/58/58962336-d536-4fe8-a372-105bb5d96029.pdf
Statistică UNAIDS, România 2018, https://www.unaids.org/en/regionscountries/countries/romania
UNESCO, “International technical guidance on sexuality education. An evidence-informed approach”, 2018, https://www.unfpa.org/publications/international-technical-guidance-sexuality-education
Biroul Regional OMS pentru Europa și BZgA, “Standarde pentru educația sexuală în Europa. Un cadru pentru factorii de decizie politica, specialiști, autorități din domeniul educației și sănătății – Ghid de implementare”, 2010, https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Guidance_Romanian.pdf
Julie F. Kay și Ashley Jackson, “Sex, Lies, and Stereotypes, How Abstinence-Only Programs Harm Women and Girls”, 2008.
http://hrp.law.harvard.edu/wp-content/uploads/2013/03/sexlies_stereotypes2008.pdf