De ce respingem eticheta feministă/feminist, dar susținem egalitatea în drepturi.
Frica de feminism e un paradox. În general, oamenii nu resping ideea de egalitate de gen, ci cred în egalitatea în drepturi, susțin cauzele care țin de drepturile reproductive, și pun la îndoială rolurile de gen tradiționale, însă cu toate acestea, nu se identifică drept feminiști.
Un sondaj de opinie realizat de YouGov în 2018 în 5 țări arată că mai puțin de jumătate dintre femei și bărbați se identifică a fi feminiști (procentul variază de la 8% în Germania până la 40% în Suedia), însă majoritatea dintre ei, respectiv 8 din 10 oameni consideră că bărbații și femeile ar trebui să fie egali și că sexismul este în continuare o problemă. De ce pare că oamenii sunt de acord cu agenda feministă, însă evită să se identifice cu această etichetă?
Feminismul este respins atât de bărbați, cât și de femei. De exemplu, este respins de femeile care nu au experimentat discriminarea de gen în mod direct, sau care au internalizat misoginia – femei care fac slut shaming împotriva altor femei, femei care blamează victimele violenței sexuale, sau femei care nu recunosc inegalitatea de gen prezentă în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, unii bărbați evită să se numească feminiști fie pentru că resping complet agenda feministă, fie pentru că resping doar asocierea cu feminismul. Deși susțin drepturile femeilor și sunt aliați ai mișcării, nu adoptă eticheta feminist în mod public, din teama de a nu li se pune la îndoială masculinitatea.
Așadar, cui îi e frică de feminism? Mai jos, am luat pe rând o serie de abordări care explică de ce etichetei feminist/ă i-a fost atașată de-a lungul timpului o conotație negativă și care sunt motivele din spatele respingerii feminismului.
CEI CARE NU ÎNȚELEG PE DEPLIN MIȘCAREA FEMINISTĂ
Pe de-o parte, sunt persoanele care nu se declară feminiști, deși susțin o serie de probleme din sfera feminismului și egalității de gen. Cu toate că sunt aliați ai mișcării, susțin egalitatea de gen, dreptul femeilor la avort și alte aspecte care țin explicit de egalitatea de gen, evită să se declare feminiști. Acest lucru ar putea veni dintr-o înțelegere insuficientă a premiselor mișcării feministe.
Feminismul nu își propune o societate fără bărbați, sau o societate în care femeile domină bărbații, ci o societate egală în care diferențele biologice care există între femei și bărbați să nu se transpună în inegalitate de șansă pe plan social.
CEI CARE CRED CĂ NU MAI AVEM NEVOIE DE FEMINISM
Uneori respingerea feminismului se bazează și pe concepția greșită că egalitatea de gen a fost atinsă și că nu mai este nevoie de feminism. După 4 valuri ale mișcării feministe, am putea crede că lupta pentru egalitate de gen s-a terminat. Și că activistele celor 4 valuri au obținut deja toate drepturile, însă realitatea vieții de zi cu zi ne arată că în continuare experimentăm inegalitate bazată pe criterii de gen în numeroase forme. Mai mult, de-a lungul timpului, feminismul a evoluat ca o mișcare care luptă împotriva inegalității în toate formele ei, mai ales odată cu evoluția feminismului intersecțional. Despre intersecționalitate și feminismul intersecțional am vorbit într-un articol pe blog, aici.
CEI CARE SUNT APATICI DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC
Feminismul ar putea fi respins de majoritatea și pe baza unei apatii politice. De exemplu, persoanele aflate în poziții privilegiate care nu sunt afectate direct de inegalitatea de gen, resping feminismul pe aceste considerente.
De asemenea, feminismul este văzut și ca o mișcare politică, activiștii feminiști având o agendă și o serie de revendicări. Acest lucru duce de asemenea la respingerea feminismului de către persoanele care nu se consideră interesate de politică și care nu vor să se implice în subiecte aparent controversate, politice. Însă a fi neimplicat politic este un privilegiu al celor care nu fac parte din grupurile expuse la constant la discriminare. A fi neimplicat politic înseamnă a fi de acord cu status quo-ul.
CEI CARE SUNT EXPLICIT ÎMPOTRIVA FEMINISMULUI
Pe de altă parte, sunt persoanele care resping feminismul, poziționându-se explicit împotriva mișcării. Feminismul apare în acest caz ca o mișcare radicală care le face pe femei să renunțe la feminitatea lor sau la idealuri precum căsătoria, întemeierea unei familii etc. Antifeminismul se bazează pe ideea că mișcarea feministă a erodat modul în care înțelegem astăzi instituții sociale precum familia și căsătoria și le-a făcut pe femei să își respingă feminitatea. Însă cu toate că feminismul a însemnat pentru multe femei o mișcare eliberatoare, a fi feministă și a îți dori o familie nu sunt lucruri mutual exclusive. Feminismul militează pentru ca femeile să poată decide pentru ele, nu să se plieze pe rolurile de gen așteptate și impuse de societatea patriarhală: femeia mamă, femeia protectoare, femeia soție. Oamenii care ignoră agenda feministă beneficiază de actualul status quo și văd schimbările urmărite de mișcarea feministă drept un afront la normalitate. Dacă până în prezent societatea a normalizat inegalitatea dintre femei și bărbați, nu înseamnă că acest lucru trebuie să continue sau că este starea de fapt pe care trebuie pur și simplu s-o acceptăm, doar pentru că societatea a funcționat pe aceste principii o lungă perioadă de timp. Cei care resping feminismul astfel, bagatelizează eforturile femeilor, le numesc extremiste sau radicale, tocmai pentru a le invalida agenda și revendicările. Este o tactică anti feministă prin care se perpetuează și stereotipuri negative care prezintă feministele drept femei neatractive, femei care își resping feminitatea sau femei care urăsc bărbații.
A fi un aliat al feminismului înseamnă să-ți înțelegi privilegiul de a nu experimenta inegalitatea de gen în viața de zi cu zi, dar de a rămâne activ în lupta femeilor pentru egalitate de gen.
În cartea sa Feminist[ă] Feminiști autoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie explică modul în care s-a transformat feminismul secolului 21 într-un fenomen care depășește granițele genului. Eticheta feminist/ă poate fi purtată cu mândrie de bărbați și femei deopotrivă.
SURSE
YouGov Eurotrack. (2018). Feminism Research. [online] disponibil la: https://yougov.co.uk/topics/politics/articles-reports/2018/03/08/europeans-are-split-whether-feminism-has-been-posi
Chimamanda Ngozi Adichie. (2017). Feminist[ă]. Feminiști. București, Black Button Books.
– Fotografie centrală de Yura Timoshenko pe Unsplash