Menstruația este un proces firesc prin care trec toate persoanele care posedă un uter, indiferent de gen, ajunse, de cele mai multe ori, la vârsta pubertății. Menstruația a existat dintotdeauna, fiind, în mod teoretic, un semn al capacității respectivelor persoane de a se reproduce. Existența menstruației presupune și necesitatea existenței unor produse menstruale, astfel încât activitățile de zi cu zi să poată fi îndeplinite în mod normal. Așadar, ce produse menstruale foloseau strămoșii noștri? Au fost ele întotdeauna așa cum le știm astăzi?
ABSORBANTUL
O variantă mai veche a absorbantului a fost menționată în diverse scrieri istorice începând cu secolul al X-lea, în Grecia Antică. Înainte ca absorbantul de unică folosință să fie inventat, majoritatea femeilor utilizau cârpe, bumbac sau lână, pe care o puneau în zona intimă, respectiv în lenjeria intimă. Se mai utilizau și bucăți de material croșetate, blană de iepure și, uneori, mănunchiuri de iarbă. Se crede că primele absorbante de unică folosință au fost create de asistentele medicale ce încercau să stopeze sângerarea excesivă, în special pe câmpul de luptă. Primele astfel de absorbante au fost create în Franța, din lână. Comercializarea lor a început în 1888. În Statele Unite, compania Johnson&Johnson a dezvoltat propria lor versiune, cunoscută sub numele de Lister’s Towel: Sanitary Towel’s for Ladies. Femeile nu au fost foarte receptive la aceste produse, fiind necesar ca numele să se schimbe de multe ori, pentru a nu descrie în mod explicit produsul în sine. Deși accesibilitatea acestor produse a crescut, la fel s-a întâmplat și cu prețul lor, iar femeile au continuat să utilizeze vechile metode până la mijlocul secolului trecut. În anii ’80, a fost adăugată o bucată de plastic adezivă, ceea ce oferit femeilor un sentiment de siguranță, iar vânzările în materie de absorbante au crescut.
ABSORBANTELE REUTILIZABILE
După cum am menționat și mai sus, materialele textile au fost cele mai utilizate de către femei în perioada menstruală. Absorbantele reutilizabile au devenit populare în rândul femeilor în anii ’70, un deceniu marcat de schimbări majore, printre care și creșterea gradului de conștientizare în rândul cetățenilor referitor la ecologie. Avantajele absorbantelor reutilizabile, cum ar fi durabilitatea și textura lor, care nu producea atât de multe erupții cutanate, spre deosebire de absorbantele tipice din plastic sau derivați ai acestuia, au atras atenția femeilor și au popularizat acest tip de produs.
TAMPONUL
Etimologia cuvântului derivă probabil din cuvântul franțuzesc tampion, care se referă la o bucată de material sau cârpă, care avea ca scop acoperirea unui pistol sau a unui tun pentru a preveni acumularea de praf sau de umezeală. Tamponul a fost inventat în jurul anilor 1920-1930, dar până la acea dată femeile au utilizat o altă variantă, fabricată din bumbac înfășurat și inserat în vagin. Începând cu anii ’30, singurele femei care mai utilizau aceste forme non-comerciale ale tampoanelor, erau cele din păturile de mijloc ale societății sau care trăiau la limita subzistenței. Tampax a popularizat tampoanele începând cu 1936, iar compania oferea de asemenea un ‘’aplicator’’, adică o bucată de material textil sau de plastic care facilita inserția, respectiv extracția tamponului din cavitatea vaginală. Totuși, acest tip de produs și industria dedicată lui a avut proprii detractori, mai exact ginecologii de la acea vreme și grupurile religioase.
CUPA MENSTRUALĂ
Cupa menstruală a fost inventată în secolul al XIX-lea, fiind patentată în anii 1860-1870. Designul, deși inventiv, nu a fost produs la scară largă, iar femeile nu au arătat un interes crescut în ceea ce îl privea. Cupa menstruală, apropiată de varianta în care o știm astăzi, a fost inventată de actrița americană Leona Chalmers, care a propus o cupă menstruală fabricată din latex, în vederea durabilității. Din cauza diminuării producției de latex din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, producția a stagnat, iar femeile s-au întors la vechile produse menstruale. Totuși, o dată cu anii ’50, un nou design a fost introdus pe piață. Cea mai mare problemă consta în faptul că femeile nu se simțeau confortabil în a goli și a reintroduce în mod frecvent cupa. De asemenea, ele erau îngrijorate cu privire la cât de igienic era produsul respectiv. Așadar, începând cu anii ’70, brandul Tassette a lansat o nouă cupă menstruală, numită Tassaway (de unică folosință), care a fost introdusă și pe piața din Europa, mai întâi în Finlanda. În 1987 a apărut o altă variantă a cupei (de data asta reutilizabilă, așa cum o știm astăzi), sub numele the The Keeper. La începutul secolului al XXI-lea, cupa menstruală din latex a fost înlocuită cu cea din silicon, un pas înainte, ceea ce a produs o nouă popularizare a produsului, în special în rândul femeilor alergice la latex.
Surse:
https://patents.google.com/patent/US70843
https://rubycup.com/blogs/news/the-woman-who-invented-the-menstrual-cup
Site-ul StraightDope, http://www.straightdope.com/columns/read/2252/who-invented-tampons/
Site-ul FemmeInternational, https://www.femmeinternational.org/the-history-of-the-sanitary-pad/
Site-ul brandului Lunette, https://www.lunette.com/blogs/news/short-history-of-menstrual-cups
Site-ul oficial Clue, https://helloclue.com/articles/culture/a-short-history-of-modern-menstrual-products